#primulmeumaraton 42 de km pe coasta de Azur de la Nisa la Cannes

#primulmeumaraton 42 de km pe coasta de Azur de la Nisa la Cannes

0 Flares Facebook 0 Twitter 0 Google+ 0 0 Flares ×

Mi-au trebuit 2 ani de zile de când m-am apucat de alergat să-mi fac curaj să particip la primul meu maraton. 2 ani în care am alergat de fiecare data când am avut chef, fără un program prestabilit, fără stresul unui antrenament riguros. Pe scurt, peste 600 de km petrecuți de cele mai multe ori doar cu gândurile mele, fără muzică , șau cu podcasturi despre marketing / cursuri de limba franceza.

Partea –competițională- a apărut in 2015 când fără să-mi dau seama, m-am trezit înscris la Semi-Maratonul International București. Fără foarte multă experiență, cu 2 semi alergate până atunci, am dus la bun sfârșit cursa. 2 zile nu am fost bun de nimic și am mâncat un porc întreg după cursa și îmi spuneam că nu o să mai particip la vreo alta competiție, sau în nici un caz prea curând.

Cum job-ul nu mi-a prea permis un program normal de antrenament, am încercat să car echipamentul cu mine în fiecare deplasare și să-mi dedic puțin din timpul liber alergarilor.

Pe la începutul lunii iunie am aflat despre existența unui maraton foarte interesant de la Nisa la Cannes. Tot traseul desfășurându-se pe Coasta de Azur chiar pe malul mării. Imediat am hotărât sa ma înscriu, dar nu înainte de a găsi și alte persoane interesate. Bineînteles că am uitat de cursă și mi-am văzut relaxat de muncă. La începutul lui August, chiar înainte de concediu, soarta m-a făcut să o cunosc pe Valentina de la Rawmazing. ( yummy-yummmy in my tummy – încercați cu încredere) care m-a convins instant să ma înscriu. Și uite așa, fără să-mi dau seama am făcut pasul cel mare în alergare și anume m-am înscris la Primul meu maraton.

Cele 90 de zile de pregătire s-au scurs imediat și am plecat spre mult visata Nisa. Nimic nu mă putea destabiliza să-mi îndeplinesc goal-ul pentru anul 2015. Cazarea a fost perfectă, dar grupul de alergători cu care am locuit m-au făcut să realizez cât de frumos este să alergi imineața. BTW – sunt toți niște super humans: Dragoș, Raluca, Anca, Felician, Corina, Simona, Claudia, Vali, Andrei, Oana, Valentin. ( sper că nu am uitat pe nimeni) iar deviza lor este

“ We like it in the morning”

Să trecem la lucruri mai serioase și anume experiența mea la maraton

Weekend-ul a fost unul plin cu un număr aproximativ de 110km ( mers +alergat). Acest efort a fost susținut printr-o alimentație corespunzătoare și un program de odihna destul de strict. Nu am depășit 1 în nici o seară în săptămâna before race și am încercat să evit pe cât de mult alcoolul.

După un somn de 9 ore, ne-am trezit entuziasmați sa mergem către start. Micul dejun l-am luat cu 2 ore înainte de a mă trezi definitiv, pentru a nu avea probleme pe traseu. Am mai baut 250 de ml de apa de cocos, urmând ca restul necesar să-l iau de pe traseu în funcție de cerințele corpului meu.

Echipamentul a constat din: Adidașii mei preferați ( vechi și foarte ieftini – nu sunt fan latest shoes), echipament alergat Adidas, ciorapi de compresie, cremă de plajă (23 de grade), borsetă cu suport pentru telefon, 2 botelcuțe de băutură izotonică și 3 geluri.

IMG_9539

Am pornit în cursă foarte rapid și am ajuns la Km 5 fără să-mi dau seama. Entuziasmul cursei, view-ul și prezența multor oameni își distrage atenția de la efort. Îmi planificasem ca gelurile să le iau începând cu Km 20,30,40 iar restul de alimentări să le fac exclusive de pe traseu. Îmi stabilisem ca obiectiv un timp de 4 ore și 15 minute. La km 16, am realizat ca sunt cu 30 de minute înainte de timpul stabilit, fără sa fac un real effort. M-am hidratat la fiecare 5 km, alternând apa cu băutură isotonica. Peisajul absolut superb te făcea efectiv să plutești.

Totul bun și frumos până la km de 26 când m-am oprit să beau apa și să mănânc 2 banane + ciocolată. Trebuie să știți ca eu nu alergasem niciodată mai mult de 24 de km, iar creierul meu gândea orice pas suplimentar ca pe un record personal. Ideea generală este că nu am mai putut să-mi reintru în ritm decât dupa 2 km de mers normal. Începând cu Km 32 mi-am dat seama ca șansa mea de a termina în jurul valorii de 4 ore dispăruse așa că am hotărât saă admir peisajele așteptând o cursă viitoare pentru un timp mai bun. Am alternat mersul cu alergatul și am consumat foarte multe fructe și geluri.

Surpriza, pe care o așteptam de mult, s-a produs la Km 38 când m-a bușit plânsul din 2 motive. 1) In 30 de minute urma să-mi îndeplinesc unul din goal-urile anului 2015 2) Durerile de picioare și crampele musculare iși făceau apariția tot mai frecvent. Pentru că circulația era semi-deschisă dar traficul era îngreunat, la Km 40 am întâlnit niște români, care au mers paralel cu mine aproximativ 10 minute. M-au încurajat și m-au ajutat să treacă timpul mai ușor.

Un alt lucru la care m-am gândit a fost ultimul Km, unde speram sa pot alerga ba chiar mai mult sa-l fac în sprint. Surprise… abia l-am mers iar după ce am trecut linia de finis, ceasul indica 4 ore 50 de minute 20 de secunde.

IMG_9562

Eram atât de fericit încât nu mai simțeam nimic. După ce am mâncat au început să se instaleze problemele musculare iar seara, în drum spre avion toata lumea discuta despre urmatorul maraton, iar eu discutam despre cum nu o să mai particip la niciunul.

Cred că este aceeași senzație precum mahmureala, când spui că nu o să mai bei niciodată dar după ce îți trece ești primul cu paharul în gură. 2015 e clar, is over, no more running competitions.

Microbul există și se pare că și-a pus amprenta. Oficial vă spun că 2016 pentru mine înseamnă 3 maratoane pe 3 continente difeite.

Wish me luck și spor la alergat!